O recesiune este rea. O depresiune este și mai rea. Economiștii folosesc termenul pentru o scădere prelungită și severă a activității economice, marcată de șomaj în masă, falimente pe scară largă ale afacerilor și prăbușirea producției. Nu există un prag precis, dar Marea Depresiune din anii 1930 este standardul. Șomajul în Statele Unite a ajuns la aproximativ 25%. Băncile au dat faliment cu miile. Comerțul mondial s-a redus cu două treimi.

Depresiunile sunt rare deoarece factorii de decizie au învățat unele lecții. Băncile centrale acționează acum mai rapid pentru a reduce ratele dobânzilor și a injecta lichiditate. Asigurarea depozitelor previne spirala retragerii masive a băncilor. Guvernele cheltuiesc anticiclic, împrumutându-se pentru a amortiza scăderea. Aceste instrumente nu funcționează întotdeauna perfect, dar au prevenit până acum un alt colaps în stilul anilor 1930.

Asta nu înseamnă că depresiile economice nu se pot repeta. Criza din 2008 a fost aproape. Doar intervenția masivă a băncilor centrale și a guvernelor a împiedicat-o să se transforme într-o altă Mare Depresiune. Experiența a lăsat cicatrici adânci: creștere lentă, datorii mari și reacții politice negative care încă se manifestă.

Semne distinctive ale depresiei

• Șomaj peste 20%
• Scădere bruscă și susținută a PIB-ului
• Deflație sau inflație foarte scăzută
• Falimente și executări silite în masă
• Credit înghețat și falimente bancare