Succesiunea primară începe pe teren lipsit de viață. Nu există sol, semințe, materie organică. Doar rocă goală, lavă răcită sau nisip recent expus. Primele organisme care sosesc sunt speciile pioniere: licheni, mușchi și câteva plante rezistente. Acestea descompun roca, captează umezeala și construiesc primul strat subțire de sol. De-a lungul deceniilor și secolelor, sosesc mai multe specii. Ierburi și arbuști prind rădăcini. Insectele și animalele mici se mută acolo. În cele din urmă, copacii se stabilesc și se dezvoltă o pădure.

Succesiunea primară este lentă. Poate dura sute sau mii de ani. Calea exactă depinde de climă, tipul de substrat și speciile din apropiere. Două exemple celebre sunt pantele vulcanice ale Muntelui St. Helens după erupția din 1980 și insulele formate de Surtsey în largul Islandei în anii 1960. Oamenii de știință au monitorizat îndeaproape ambele, observând cum viața colonizează terenuri noi. Procesul nu este liniar. Perturbări precum incendiile sau alunecările de teren pot reseta părți ale secvenței.

Etapele succesiunii primare

• Substrat gol: fără sol sau viață.
• Specii pioniere: licheni, mușchi, plante rezistente.
• Intermediar: ierburi, arbuști, copaci mici.
• Stadiu avansat: pădure matură sau comunitate climax.

Succesiunea primară este una dintre cele mai clare demonstrații că ecosistemele nu sunt fixe. Se construiesc singure din nimic, dacă i se acordă suficient timp.