Un șoim se aruncă asupra unui șoarece. Un leu urmărește o zebră. Un păianjen înfășoară o muscă în mătase. Prădarea este relația în care un organism ucide și mănâncă pe altul. Prădătorul beneficiază. Prada moare. Sună simplu, dar prădarea modelează ecosistemele în moduri profunde. Prădătorii reglează populațiile de prăzi. Ei îndepărtează bolnavii și slabii, ceea ce poate întări populația de prăzi în timp. De asemenea, ei schimbă comportamentul prăzii. Elanii pasc mai puțin în zonele deschise când sunt lupi prin preajmă. Această schimbare poate permite vegetației să se refacă de-a lungul pâraielor.

Prădătorii se prezintă sub multe forme. Carnivorele precum lupii și leii sunt cele mai cunoscute. Dar și animalele care se hrănesc cu semințe, precum șoarecii, sunt prădători, hrănindu-se cu semințe. Păsările care se hrănesc cu insecte se hrănesc cu omizi. Parazitoizii, precum unele viespi, depun ouă în interiorul gazdelor care în cele din urmă mor. Chiar și erbivorele pot fi prădători ai plantelor. Categoria depinde de interacțiune, nu de specie. Un urs este prădător atunci când vânează somon și erbivor atunci când mănâncă fructe de pădure.

Tipuri de prădare

• Carnivorism: mâncarea animalelor.
• Erbivorism: consumul de plante.
• Parazitoidism: larvele ucid gazda.
• Prădarea semințelor: consumul semințelor înainte de dispersare.

Prădarea nu este crudă. Este un proces ecologic și menține echilibrul populațiilor. Îndepărtați prădătorii și populațiile de pradă pot exploda, apoi se pot prăbuși din cauza bolilor sau a foametei.