Un hard disk stochează date digitale pe platouri magnetice rotative. Platourile se rotesc la mii de rotații pe minut. Un cap de citire/scriere plutește la nanometri deasupra suprafeței, citind și scriind modele magnetice. Tehnologia a fost perfecționată timp de decenii. Capacitatea a crescut de la megaocteți în anii 1980 la teraocteți în zilele noastre. Costul per gigaoctet a scăzut dramatic. Hard disk-urile rămân cea mai ieftină opțiune pentru stocarea în masă.

Mecanica creează limite. Părțile mobile se uzează. O lovitură a capului de disc poate distruge datele instantaneu. Timpii de acces sunt măsurați în milisecunde, ceea ce este lent în comparație cu unitățile SSD. Vibrațiile și șocurile pot deteriora unitatea în timpul funcționării. În ciuda acestor puncte slabe, hard disk-urile rezistă deoarece sunt ieftine. Centrele de date le folosesc pentru backup, arhivare și stocare la rece. Consumatorii le folosesc pentru biblioteci media și backup-uri externe. Un hard disk de 20 de terabytes costă mai puțin decât un SSD de 4 terabytes. Pentru sarcinile de lucru în care viteza nu este critică, aspectele economice favorizează discurile rotative. Tehnologia nu stă pe loc. Unitățile umplute cu heliu reduc frecarea și cresc capacitatea. Înregistrarea magnetică shingle împachetează pistele mai aproape una de cealaltă. Înregistrarea magnetică asistată de căldură folosește lasere pentru a scrie biți mai mici. Fiecare progres prelungește durata de viață a hard disk-ului. Nu va dura pentru totdeauna. Dar nu este încă mort.

Caracteristicile hard disk-ului

• Capacitate — până la peste 20 de terabytes per unitate
• Viteză — 5.400 până la 15.000 RPM, mai lentă decât SSD-ul
• Cost — cel mai ieftin pe gigabyte
• Durabilitate — vulnerabilitate la șocuri și uzură
• Cazuri de utilizare — stocare în masă, backup, arhivă

Hard disk-ul este o tehnologie veche care se îmbunătățește constant. Nu este rapid. Este ieftin. Este suficient pentru majoritatea spațiilor de stocare.