O ofertă inițială de monede (ICO) strânge bani prin vânzarea de tokenuri înainte de lansarea unui proiect. Modelul a explodat în 2017. Startup-urile au publicat un white paper, au promis un nou protocol și au vândut tokenuri pentru ETH sau BTC. Unele au livrat produse funcționale. Multe nu au făcut-o. SEC a decis ulterior că majoritatea tokenurilor ICO erau valori mobiliare neînregistrate, iar petrecerea s-a încheiat.

ICO-urile au rezolvat o problemă reală. Proiectele cripto în stadiu incipient nu aveau o rețea de capital de risc și nici o piață publică. Un ICO permitea oricui să cumpere, oriunde, fără cerințe de acreditare. Această deschidere a atras escroci alături de constructori. Boom-ul din 2017 a strâns miliarde, iar o mare parte din aceste proiecte au rămas tăcute în decurs de un an. Autoritățile de reglementare au luat măsuri drastice. SEC a intentat procese împotriva Telegram, Kik și a altor companii. Peisajul juridic s-a mutat către SAFT-uri, vânzări private și airdrop-uri. ICO-urile au loc încă în jurisdicții mai prietenoase, dar sunt doar o umbră a amplorii lor anterioare.

ICO-uri versus alte tipuri de strângere de fonduri

• ICO — vânzare publică de token-uri, adesea neînregistrată, cu risc ridicat
• IEO — vânzare găzduită de exchange cu o oarecare verificare
• IDO — lansare de bursă descentralizată, fără permisiune
• Runda de capital de risc — investiții private, acțiuni sau token-uri cu acordare de drepturi

Structura contează mai puțin decât proiectul. O vânzare de token-uri cu un produs clar și token-uri de echipă blocate este un semn mai bun decât un site web extravagant și un ceas cu numărătoare inversă.