Unele lipituri nu necesită cuie. Adezivii țin materialele împreună prin forțe chimice sau fizice, răspândindu-se pe o suprafață și întărindu-se pentru a crea o conexiune continuă. În gătit, termenul apare rar, dar principiul apare. Ouăle lipesc o crustă de marginea unei plăcinte. O pastă de amidon îngroașă un sos și leagă ingredientele acestuia. Mierea și siropul acționează ca adezivi comestibili în batoanele granola și produsele de patiserie.

În bucătărie, cel mai cunoscut adeziv este probabil lipiciositatea naturală a anumitor alimente. Orezul glutinos ține împreună sushi și mochi. Pectina fixează dulceața într-un gel tartinabil. Gelatina formează un solid instabil dintr-o supă lichidă. Acestea nu sunt cleiuri în sensul hardware, dar îndeplinesc aceeași funcție: leagă componentele separate într-un întreg coerent.

În afara bucătăriei, adezivii sunt un element de bază în construcții. Adezivul de construcții lipește gips-cartonul de grinzi și substratul de grinzi. Acesta distribuie tensiunea pe o îmbinare, în loc să o concentreze la elementele de fixare. Epoxidul formează legături rigide, de înaltă rezistență. Cimentul de contact se leagă instantaneu la contact. Pregătirea suprafeței contează mai mult decât adezivul în sine. Praful, uleiul și umezeala slăbesc legătura, motiv pentru care instrucțiunile de pe etichetă nu sunt sugestii.