Betonul este rezistent la compresiune, dar slab la întindere. Armătura metalică, sau bara de armare, rezolvă această problemă. Este o bară de oțel încorporată în beton pentru a prelua forțele de întindere. Betonul protejează oțelul de coroziune și foc. Oțelul suportă tensiunea pe care betonul nu o poate suporta. Împreună, acestea formează betonul armat, un material care poate fi întins în întindere, în consolă și rezistent la cutremure. Armătura metalică este forța motrice a betonului.

Armăturile sunt disponibile în mai multe clase și dimensiuni. Dimensiunea este indicată printr-un număr, de la #3 (3/8 inch) la #18 (2 1/4 inch). Clasa indică rezistența la curgere, de obicei 40, 60 sau 75 ksi. Suprafața este deformată cu nervuri pentru a prinde betonul. Bara este tăiată, îndoită și legată cu sârmă. Este plasată conform desenelor structurale. Acoperirea, distanța de la bară la suprafață, este specificată pentru a proteja oțelul. Lungimea de suprapunere, unde două bare se suprapun, este specificată pentru a transfera forța. Spațierea și amplasarea sunt critice. O bară plasată greșit poate provoca o defecțiune.

Armăturile trebuie inspectate înainte de turnarea betonului. Inspectorul verifică dimensiunea, clasa, spațierea, acoperirea și legăturile. O bară lipsă sau o bară în locul greșit poate slăbi structura. Armăturile se pot coroda dacă sunt expuse la apă și sare. De aceea, podurile și parcările folosesc armături acoperite cu rășină epoxidică sau din oțel inoxidabil. În unele aplicații, polimerul armat cu fibre înlocuiește oțelul. Dar armăturile de oțel rămân standardul. Sunt ieftine, rezistente și disponibile. Reprezintă scheletul ascuns al fiecărei structuri de beton.