Un personaj merge pe o podea de lemn. Pașii nu sunt cei înregistrați pe platourile de filmare. Sunt sunete Foley. Foley este reproducerea sunetelor cotidiene adăugate în post-producție. Este numită după Jack Foley, un editor de sunet la Universal Studios, care a dezvoltat tehnica în anii 1920. Sunetele includ pași, foșnet de pânză, deschiderea ușilor, clinchetul paharelor și loviturile de pumn. Sunt înregistrate într-un studio, în sincronizare cu imaginea, de către un artist Foley.

Sunetele Foley sunt necesare deoarece sunetele înregistrate pe platourile de filmare sunt adesea inutilizabile. Microfonul cu braț captează dialogurile, nu pașii. Platoul este zgomotos. Pantofii actorului nu sunt potriviți pentru personaj. Regizorul își dorește un sunet specific care nu există în lumea reală. Sunetele Foley înlocuiesc sunetele lipsă și le îmbunătățesc pe cele existente. Adaugă textură, realism și impact emoțional.

Artiștii Foley lucrează într-un studio special echipat, numit scenă Foley. Aceștia urmăresc imaginea și interpretează sunetele în timp real. Folosesc o varietate de recuzită: pantofi, pânză, sticlărie, uși și pietriș. Pot merge pe diferite suprafețe pentru a se potrivi pașilor personajului. Pot zdrobi o varză pentru a simula un pumn. Pot rupe un morcov pentru a simula o ruptură de os. Munca este creativă și fizică. Necesită timp, imaginație și o ureche bună.

Foley este una dintre cele mai invizibile tehnici din film. Când funcționează, publicul nu o observă. Ei doar cred în lumea reală. Când eșuează, filmul pare gol. Foley este sunetul realității într-o lume construită.