În 1973, un computer a animat o mână în Westworld. În 1993, a animat dinozauri în Jurassic Park. În 1995, a animat un întreg lungmetraj în Toy Story. Imaginile generate pe computer, sau CGI, au transformat cinematografia. Acestea creează imagini în întregime cu ajutorul software-ului, de la personaje la medii și până la efecte care ar fi imposibil, periculoase sau costisitoare de filmat în mod practic. Acum sunt folosite în aproape fiecare film, adesea în moduri pe care publicul nu le observă niciodată.

CGI acoperă o gamă largă. Creează creaturi fotorealiste, precum dinozaurii din Jurassic Park sau Na'vi din Avatar. Creează medii digitale, precum orașele din Blade Runner 2049. Creează efecte, precum explozii, foc și apă. Elimină obiecte nedorite, precum firele, instalațiile de filmare și clădirile moderne din filmele de epocă. Îi detoxifică pe actori, îi învie pe cei morți și creează dubluri digitale pentru cascadorii. Este un instrument cu posibilități infinite și costuri infinite.

CGI nu este un substitut pentru povestire. Un film cu efecte uimitoare, dar cu un scenariu slab, tot eșuează. Cel mai bun CGI este în slujba poveștii. Creează o lume care pare suficient de reală pentru a crede în ea. Dispare în film. Când nu dispare, devine o distragere a atenției. Valea stranie, unde un om digital pare aproape real, dar nu chiar real, este o provocare persistentă. Tehnologia continuă să se îmbunătățească. Judecata despre momentul în care să o folosești nu se îmbunătățește.