Ernest Rutherford a descoperit protonul în 1917. Este o particulă subatomică încărcată pozitiv, care se găsește în nucleul fiecărui atom. Sarcina sa este egală și opusă celei a electronului, de 1,602 ori 10⁻⁵ egal cu minus 19 coulombi. Masa sa este de aproximativ 1,672 ori 10⁻⁵ egal cu minus 27 kilograme, aproximativ 1.836 de ori mai mare decât masa unui electron. Numărul de protoni dintr-un nucleu determină elementul. Este numărul atomic.

Protonul este un barion, format din doi quarci up și un quarci down. Quarcii sunt ținuți împreună de forța nucleară tare, mediată de gluoni. Protonul este stabil în izolare, spre deosebire de neutron, care se dezintegrează în aproximativ 15 minute. În unele teorii dincolo de Modelul Standard, protonul se poate dezintegra, dar nu s-a observat niciodată nicio dezintegrare. Protonul pare a fi stabil.

Sarcina pozitivă a protonului atrage electroni și permite formarea atomilor. De asemenea, provoacă repulsie între protonii din nucleu, care este depășită de forța nucleară tare. Echilibrul dintre aceste forțe determină stabilitatea nucleară. În stele, protonii fuzionează pentru a forma heliu, eliberând energie. Aceasta este sursa de energie a Soarelui.

Protonul este utilizat în medicină pentru terapia cu protoni, care vizează tumorile cu doze precise de radiații. Este folosit în fizică pentru coliziunile proton-proton la acceleratorul de particule Large Hadron Collider. Este o componentă fundamentală a materiei.