Datoria poate amplifica randamentele - și pierderile. Un raport de îndatorare măsoară gradul în care o companie utilizează banii împrumutați. Versiunile comune includ raportul datorii/capitaluri proprii, raportul datorii/active și diverse rapoarte de acoperire care compară câștigurile sau fluxul de numerar cu obligațiile aferente dobânzilor. Ratele mai mari indică o dependență mai mare de datorii și, de obicei, un risc financiar mai mare.

Creditorii și investitorii examinează ratele de îndatorare pentru a evalua siguranța creanțelor lor. O companie care își poate onora confortabil datoriile chiar și într-o perioadă de recesiune este privită mai favorabil decât una ale cărei obligații lasă puțină marjă de eroare. Normele din industrie variază; întreprinderile cu capital intensiv au adesea mai multe datorii decât întreprinderile de servicii.

Conducerea utilizează ratele de îndatorare atunci când decide cum să finanțeze creșterea sau distribuțiile. Un grad de îndatorare prea mic poate însemna că firma nu profită de capitalul cu costuri mai mici; un grad prea mare poate amenința solvabilitatea. Nivelul adecvat depinde de stabilitatea fluxurilor de numerar, de costul datoriilor și de toleranța generală a firmei la risc.