Subscrierea este procesul de evaluare a riscului înainte de emiterea unui împrumut sau a unei polițe de asigurare. Subscriptorul evaluează situația financiară a solicitantului, garanțiile și probabilitatea de neplată sau pierdere. Pe baza acestei evaluări, subscriitorul decide dacă aprobă cererea și în ce termeni. Este o funcție de control al accesului (gatekeeping). O subscriere defectuoasă duce la pierderi. O subscriere bună echilibrează riscul și ratele de aprobare.

În domeniul creditării, subscrierea se concentrează pe capacitatea și disponibilitatea debitorului de a rambursa. Creditorii verifică istoricul de credit, veniturile, angajarea, activele și datoriile. Aceștia calculează raportul datorii-venit și verifică scorul de credit. Pentru creditele ipotecare, solicită o evaluare pentru a confirma valoarea proprietății. Pentru creditele comerciale, verifică situațiile financiare, declarațiile fiscale și planurile de afaceri. Subscriptorul poate aproba, refuza sau aproba cu anumite condiții, cum ar fi un avans mai mare sau un co-semnatar.

În asigurări, subscrierea se concentrează pe probabilitatea unei daune. Asigurătorii auto iau în considerare istoricul de conducere, vârsta, locația și tipul de vehicul. Asigurătorii de viață iau în considerare vârsta, starea de sănătate, ocupația și hobby-urile. Asigurătorii de sănătate iau în considerare istoricul medical și afecțiunile preexistente, deși Legea privind îngrijirea medicală accesibilă limitează modul în care pot utiliza aceste informații. Asigurătorul stabilește prima și poate exclude anumite riscuri.

Subscrierea a devenit mai automatizată. Algoritmii și analiza datelor gestionează acum o mare parte din muncă, în special pentru împrumuturile mici și polițele standard. Însă cazurile complexe necesită în continuare judecată umană. Cei mai buni subscriitori combină datele cu experiența și un scepticism sănătos.