Punctul de vânzare este locul unde are loc o tranzacție cu amănuntul. Poate fi o casă de marcat, un terminal de card, o tabletă sau un chioșc de autoservire. Aici este locul unde clientul plătește, iar comerciantul înregistrează vânzarea. Termenul acoperă atât locația fizică, cât și sistemul care procesează tranzacția.

Sistemele POS au evoluat. Casa de marcat mecanică, inventată în 1879, a dominat timp de un secol. Casele electronice cu scanere de coduri de bare au apărut în anii 1970. Sistemele POS moderne sunt platforme software care rulează pe tablete sau terminale conectate la cloud. Acestea gestionează plățile, inventarul, fidelizarea clienților și raportarea. Sistemele POS Square, Toast și Shopify sunt populare în rândul întreprinderilor mici. Marii comercianți cu amănuntul utilizează sisteme personalizate de la NCR, Oracle și SAP.

Partea de plată contează. Un terminal POS trebuie să accepte carduri, plăți contactless și portofele mobile. Trebuie să respecte standardele PCI DSS. Trebuie să se conecteze la o poartă de plată sau la un procesator. Timpul de nefuncționare este costisitor. Dacă sistemul POS se defectează, magazinul nu poate vinde. De aceea, mulți comercianți păstrează un terminal de rezervă sau un imprimator manual.

Datele POS sunt valoroase. Acestea le spun comercianților ce se vinde, când și cui. Acestea alimentează sistemele de inventar și programele de fidelizare. De asemenea, alimentează detectarea fraudelor. O creștere bruscă a tranzacțiilor la o oră neobișnuită poate semnala o problemă. Punctul de vânzare nu este doar o casă de marcat. Este o sursă de date.