O bujie se înșurubează în chiulasă și trage un mic fulger printr-un spațiu. Acea scânteie aprinde amestecul combustibil-aer. Fără ea, un motor pe benzină nu funcționează.

Bujia are un electrod central, un electrod de împământare și un izolator ceramic. Tensiunea înaltă de la bobina de aprindere sare peste spațiul dintre bucșe, creând un canal de plasmă suficient de fierbinte pentru a începe arderea. Izolatorul ceramic împiedică tensiunea să se disperseze înainte de a ajunge la vârf. Materialele contează: miezurile de cupru conduc bine, vârfurile de iridiu și platină durează mai mult.

Citirea unei bujii

• Izolator de culoare cafenie deschisă sau gri: ardere sănătoasă.
• Funingine neagră: amestec bogat sau scânteie slabă.
• Alb sau cu bășici: amestec sărac sau supraîncălzit.
• Colmatarea uleiului: ghidaje de supape sau segmenți de piston uzați.
• Uzura electrodului: spațiul dintre electrozi se mărește în timp, urmate de rateuri de aprindere.

Bujiile sunt ieftine și ușor de înlocuit la majoritatea motoarelor, deși unele modele moderne le îngroapă sub galeria de admisie. Producătorii specifică intervale de înlocuire, adesea între 48.000 și 160.000 km, în funcție de metal. O bujie ratată irosește combustibil și poate deteriora convertorul catalitic. Este una dintre puținele piese pe care un mecanic de weekend le poate diagnostica încă ochiul liber.