Sistemul de evacuare transportă gazele de ardere departe de motor și le elimină prin spatele mașinii. De asemenea, reduce zgomotul, curăță emisiile și îmbunătățește performanța. Este format dintr-o rețea de țevi, o tobă de eșapament, un convertor catalitic și, uneori, un rezonator și o galerie de evacuare.

Galeria de evacuare se fixează cu șuruburi pe motor și colectează gazele din fiecare cilindru. Le direcționează într-o singură țeavă, adesea printr-un turbocompresor, dacă mașina are unul. Gazele trec apoi prin convertorul catalitic, care transformă poluanții nocivi în poluanți mai puțin nocivi. Urmează toba de eșapament, care folosește camere și deflectoare pentru a anula undele sonore. În cele din urmă, țeava de eșapament eliberează gazele în spatele mașinii.

Sistemele de evacuare sunt reglate atât pentru flux, cât și pentru sunet. Un sistem restrictiv reduce puterea. Un sistem cu flux liber crește puterea, dar poate fi zgomotos. Producătorii echilibrează cele două pentru a respecta reglementările privind zgomotul și așteptările clienților. Sistemele de evacuare performante sunt o îmbunătățire comună a pieței aftermarket, deși este posibil să nu treacă inspecțiile privind emisiile.

Sistemele de evacuare ruginesc. Umiditatea provenită din ardere se condensează în interiorul țevilor, în special pe distanțe scurte. De aceea, tobele de eșapament și țevile de eșapament trebuie adesea înlocuite după 5 până la 10 ani. Sistemele din oțel inoxidabil durează mai mult, dar costă mai mult. O evacuare cu scurgeri poate permite pătrunderea monoxidului de carbon în cabină, ceea ce este periculos. Orice lucrare la evacuare trebuie efectuată de un profesionist.