O cometă este o bucată de gheață, praf și rocă care orbitează Soarele. Departe de Soare, este un corp înghețat și inactiv. Pe măsură ce se apropie, căldura solară vaporizează gheața, eliberând gaz și praf care formează o comă strălucitoare în jurul nucleului și adesea o coadă ce se întinde pe milioane de kilometri.

Cometele provin din două surse principale. Cometele de perioadă scurtă, cu orbite sub 200 de ani, își au originea în Centura Kuiper, dincolo de Neptun. Cometele de perioadă lungă provin din Norul Oort, o învelișă îndepărtată de corpuri înghețate care se extinde de mii de ori mai departe. Impulsurile gravitaționale de la stelele care trec sau de la galaxia însăși le pot trimite spre interior.

Coada nu se întinde în spatele cometei precum fumul dintr-un coș de fum. Ea este îndreptată în direcția opusă Soarelui, împinsă de vântul solar și presiunea radiației. Aceasta înseamnă că, în timp ce se îndepărtează de Soare, coada unei comete îi poate ghida mișcarea. Unele comete au două cozi: o coadă de praf care se curbează și o coadă de ioni care este îndreptată direct înapoi.

Cometele sunt importante deoarece păstrează materia primitivă de la formarea sistemului solar. Misiunea Rosetta a orbitat cometa 67P/Churyumov-Gherasimenko și a plasat o sondă pe suprafața acesteia, dezvăluind molecule organice și gheață de apă care ar fi putut însămânța oceanele Pământului.