Culesul este o strategie de subzistență bazată pe vânătoare, pescuit și culesul plantelor sălbatice. Este cel mai vechi mod de viață uman, practicat timp de peste 90% din istoria speciei noastre. Astăzi, doar câteva grupuri se bazează pe el cu normă întreagă, inclusiv unele comunități San din sudul Africii și câteva altele din regiuni îndepărtate. Majoritatea au fost împinse pe terenuri marginale de către state și agricultură.

Culesul nu înseamnă foame constantă. Studiile efectuate asupra unor grupuri precum !Kung arată că culegătorii lucrează adesea mai puține ore pe săptămână decât fermierii sau funcționarii. Dietele lor tind să fie variate și adecvate din punct de vedere nutrițional. Ceea ce le lipsește este surplusul. Se mișcă odată cu anotimpurile, dețin puțin și împart ceea ce obțin. Mobilitatea este esențială: le permite să urmărească resursele și să evite epuizarea oricărei zone.

Caracteristici comune

• Mici grupuri mobile de familii înrudite.
• Diviziunea muncii pe sexe și vârste.
• Partajarea normelor care descurajează acumularea de bunuri.
• Cunoștințe ecologice detaliate despre plante și animale.

Culesul nu este o etapă eșuată a evoluției. Este o adaptare reușită care a susținut viața umană timp de milenii.