Etnocentrismul este obiceiul de a judeca alte culturi după propriile standarde. Se manifestă în moduri minore, cum ar fi presupunerea că manierele tale la masă sunt corecte, și în moduri majore, cum ar fi respingerea religiei altei societăți ca superstiție. Termenul a fost popularizat de William Graham Sumner la începutul anilor 1900, deși tendința este la fel de veche ca și granițele grupurilor umane.

Etnocentrismul nu este întotdeauna ostil. Poate fi o preferință ușoară pentru ceea ce este familiar. Dar devine dăunător atunci când justifică cucerirea, convertirea forțată sau distrugerea altor moduri de viață. Administratorii coloniali au descris adesea practicile locale ca fiind înapoiate, ceea ce a făcut ca dominația să pară o îmbunătățire. Antropologii au petrecut o mare parte din secolul trecut dezvățând acest obicei și dezvoltând instrumente pentru a-l contracara.

Recunoscându-l

• Presupunând că propriile obiceiuri sunt universale sau evidente.
• Tratarea diferențelor ca deficiențe.
• Măsurarea altor societăți în raport cu o singură scală de progres.
• Folosirea unor cuvinte precum primitiv sau sălbatic fără ironie.

Antidotul nu este vinovăția. Este curiozitatea, plus disciplina de a întreba cum o practică are sens în propria lume.