O plantație este o proprietate mare dedicată unei singure culturi comerciale, de obicei cultivată pentru export. Zahărul, bumbacul, cafeaua, ceaiul, cauciucul, cacaoa, bananele, uleiul de palmier și tutunul au fost toate cultivate în acest fel. Modelul a prins contur în secolul al XVII-lea în America și Caraibe și s-a răspândit ulterior în Asia și Africa.

Plantațiile necesită atât capital, cât și forță de muncă. Necesită defrișări de suprafețe mari, plantarea unei singure specii și procesarea recoltei la fața locului. Această combinație le-a făcut eficiente în producerea de mărfuri pentru piețele îndepărtate, dar le-a făcut și profund legate de economiile coloniale și, în multe cazuri, de sclavie și muncă forțată. Moștenirea socială și politică încă modelează viața rurală în fostele regiuni de plantații.

Culturi comune de plantații

• Trestia de zahăr în Brazilia, Cuba și India
• Cafeaua în Columbia, Vietnam și Etiopia
• Cauciucul în Malaezia, Thailanda și Indonezia
• Palmier de ulei în Malaezia și Indonezia

Plantațiile moderne se confruntă cu presiuni din cauza defrișărilor, a pierderii biodiversității și a condițiilor de muncă. Schemele de certificare precum Rainforest Alliance și RSPO încearcă să stabilească standarde, deși modul de aplicare variază.