Levigarea este mișcarea descendentă a materialelor dizolvate prin sol, transportate de apă. Când ploaia sau irigațiile depășesc ceea ce solul poate conține, excesul se drenează mai adânc, luând cu el nutrienții și sărurile solubile.

Azotul este cea mai mare preocupare în majoritatea sistemelor agricole. Nitratul este foarte solubil și nu se agață de particulele de sol, așa că se deplasează ușor sub zona radiculară. Odată ce ajunge în apele subterane sau se scurge în pâraie, devine un poluant mai degrabă decât un nutrient. Fosforul se deplasează mai puțin ușor, dar se atașează de particulele de sol erodate și poate ajunge în continuare în căile navigabile. Potasiul, sulful și micronutrienții precum borul se scurg și în condițiile potrivite.

Gestionarea pierderii

• Aplicarea îngrășămintelor divizate pentru a se potrivi cu absorbția culturilor
• Folosiți culturi de acoperire care captează azotul rezidual
• Adaptați irigarea la umiditatea solului, nu la calendar
• Păstrați solul acoperit pentru a încetini mișcarea apei

O parte din levigare este inevitabilă, în special în solurile nisipoase și în climatele umede. Scopul nu este zero pierderi, ci menținerea pierderilor în limitele pe care cultura le poate tolera, fără a irosi bani sau a deteriora apa din aval.