Irigația este alimentarea artificială cu apă a culturilor, utilizată acolo unde precipitațiile sunt prea puține, prea nesigure sau programate greșit. Este ceea ce permite agricultura în Valea Nilului, Punjab, Valea Centrală a Californiei și câmpiile aride din nordul Chinei.

Metodele variază de la cele antice la cele precise. Irigarea prin inundare distribuie apa pe un câmp și o lasă să se absoarbă. Irigarea prin brazde o trimite în tranșee între rânduri. Aspersoarele imită ploaia, iar liniile de picurare livrează apa direct în zona rădăcinilor, picătură cu picătură. Sistemele cu pivot central se rostogolesc pe câmpuri mari într-un cerc lent. Fiecare are un cost, o eficiență și o potrivire diferite.

Marile întrebări

• Sursă: râuri, rezervoare, acvifere sau apă reciclată
• Livrare: gravitațională, pompe sau conducte sub presiune
• Programare: când și cât, în funcție de sol și stadiul culturii
• Drenaj: unde se duce excesul și dacă se acumulează sare

Nivelurile freatice se apropie de multe dintre cele mai productive regiuni ale lumii. Acum se insistă asupra irigațiilor prin picurare, a senzorilor de umiditate a solului și a irigațiilor deficitare, care aplică doar suficientă apă pentru a atinge obiectivele de randament fără risipă.