Îngrășământul este orice substanță naturală sau sintetică adăugată în sol sau plante pentru a furniza nutrienți esențiali pentru creștere. Nutrienții principali sunt azotul (N), fosforul (P) și potasiul (K), cunoscuți sub numele de macronutrienți, împreună cu nutrienți secundari, cum ar fi calciul, magneziul și sulful, și micronutrienți, inclusiv fierul, zincul și borul. Îngrășămintele organice includ gunoi de grajd, compost, făină de oase și emulsie de pește; îngrășămintele sintetice includ ureea, azotatul de amoniu, superfosfatul triplu și clorura de potasiu. Industria modernă a îngrășămintelor a crescut din descoperirile din secolul al XIX-lea: teoria minerală a nutriției plantelor a lui Justus von Liebig, extracția nitratului chilian și procesul Haber-Bosch din 1913, care a sintetizat amoniacul din azotul atmosferic și a revoluționat agricultura. Utilizarea îngrășămintelor a crescut de aproximativ patru ori randamentul culturilor la nivel global, dar a cauzat și probleme de mediu, inclusiv levigarea nitraților, eutrofizarea căilor navigabile, emisiile de gaze cu efect de seră și acidificarea solului. Fertilizarea echilibrată, aplicarea precisă și sursele organice sunt promovate pentru a îmbunătăți eficiența și a reduce daunele.