Drenajul este îndepărtarea excesului de apă din sol sau din terenurile agricole pentru a îmbunătăți condițiile de creștere a culturilor. Excesul de apă umple porii solului, privează rădăcinile de oxigen, întârzie plantarea și reduce randamentele. Drenajul agricol poate fi de suprafață, folosind șanțuri și brazde deschise, sau subteran, folosind conducte sau plăci perforate îngropate care colectează și transportă apa. Drenajul subteran cu plăci a fost inițiat în Statele Unite și Europa în secolul al XIX-lea și rămâne comun în regiunile umede cu soluri grele. Beneficiile includ plantarea mai timpurie de primăvară, înrădăcinarea mai profundă, eroziunea redusă și randamentele mai mari; dezavantajele includ pierderea zonelor umede, scurgerea crescută a nutrienților - în special nitrați și fosfor - și probleme de calitate a apei în aval, cum ar fi înflorirea algelor. Sistemele moderne de drenaj includ adesea structuri de drenaj controlat și bioreactoare pentru a reduce pierderile de nutrienți. Drenajul este, de asemenea, utilizat pentru a recupera terenurile îmbibate cu apă și saline, adesea combinat cu irigațiile în regiunile aride pentru a gestiona pânzele freatice și a preveni salinizarea.