Aratul pe contur, sau agricultura pe contur, este practica de arat și plantat de-a lungul unei pante, urmând liniile de contur ale acesteia, mai degrabă decât în ​​sus și în jos pe pantă. Fiecare brazdă se desfășoară perpendicular pe direcția pantei, creând o serie de mici bariere care încetinesc scurgerea și captează solul și apa. Tehnica este străveche - există dovezi în Anzi, terasele de orez din Filipine și agricultura mediteraneană antică - și a fost promovată științific în secolul al XX-lea, după American Dust Bowl, când Serviciul de Conservare a Solului a încurajat aratul pe contur pentru a combate eroziunea. Este adesea combinată cu cultivarea în fâșii, terasarea și cursurile de apă înierbate pentru o eficiență mai mare. Beneficiile includ reducerea pierderilor de sol, creșterea infiltrării apei, îmbunătățirea retenției umidității în zonele uscate și randamente mai mari ale culturilor pe terenurile în pantă. Limitările includ dificultatea pentru utilaje mari pe terenuri neregulate și riscul de rupere a brazdelor în timpul furtunilor intense. Aratul pe contur rămâne o practică esențială de conservare a solului în agricultura durabilă.