Terenul arabil este terenul care poate fi arat și utilizat pentru cultivarea plantelor, de obicei sub formă de cultivare anuală. Termenul derivă din latinescul *arabilis*, care înseamnă „potrivit pentru arat”. În clasificarea FAO a utilizării terenurilor, terenul arabil include terenul cu culturi temporare, pajiștile temporare pentru cosit sau pășunat, terenul cu grădini de legume sau de legume și terenul lăsat temporar în pârloag; exclude terenul cu culturi permanente, cum ar fi livezile și podgoriile, și pășunile permanente. La nivel global, terenul arabil acoperă aproximativ 1,4 miliarde de hectare, sau aproximativ 11% din suprafața terestră a Pământului, cele mai mari suprafețe fiind în Statele Unite, India, Rusia, China și Brazilia. Terenul arabil pe cap de locuitor a scăzut constant pe măsură ce populațiile au crescut, iar solurile s-au degradat prin eroziune, salinizare, urbanizare și deșertificare. Managementul durabil include rotația culturilor, agricultura fără arătură, culturile de acoperire și amendamentele organice pentru a păstra structura și fertilitatea solului. Protejarea terenurilor arabile este esențială pentru securitatea alimentară, iar multe țări au legi de zonare sau bănci funciare pentru a limita conversia la utilizări neagricole.