Sistemul nervos simpatic este divizia sistemului nervos autonom care pregătește organismul pentru acțiuni rapide în fața amenințărilor sau provocărilor. Acesta accelerează ritmul cardiac, dilată pupilele, redirecționează fluxul sanguin către mușchii scheletici și eliberează glucoza din rezervele de energie. Descrierea clasică este „luptă sau fugi”.

Neuronii simpatici părăsesc măduva spinării și formează sinapse în ganglionii apropiați de coloana vertebrală. De acolo, fibrele postganglionare ajung la organele țintă. Neurotransmițătorul de la majoritatea acestor joncțiuni este norepinefrina. Medulara suprarenală, ea însăși un ganglion simpatic modificat, eliberează epinefrină în fluxul sanguin, amplificând răspunsul.

Sistemul funcționează în opoziție cu diviziunea parasimpatică, care promovează odihna și digestia. Majoritatea organelor primesc inervație duală, iar echilibrul dintre cele două diviziuni se modifică în funcție de cerințele curente. Supraactivarea simpatică cronică este asociată cu un risc cardiovascular crescut.

• Mobilizează energia pentru acțiune imediată
• Crește ritmul cardiac și tensiunea arterială
• Folosește norepinefrina la majoritatea sinapselor postganglionare
• Se opune activității parasimpatice

Înțelegerea răspunsului simpatic este esențială pentru explicarea atât a stimulării adaptive, cât și a costurilor fiziologice ale stresului prelungit.