Poluarea punctuală provine dintr-un singur loc identificabil. O conductă de la o fabrică. Un șanț de la o fermă de îngrășătorie. O stație de epurare a apelor uzate. Sursa are o adresă. Acest lucru face mai ușoară reglementarea, monitorizarea și aplicarea legii decât poluarea care sosește de peste tot în același timp.

Legea privind apa curată din 1972 a făcut din poluarea surselor punctuale elementul central al reglementării federale privind apa. Oricine deversează poluanți dintr-o sursă punctuală în apele navigabile are nevoie de un permis. Permisul stabilește limite pentru ceea ce poate fi eliberat și necesită monitorizare. Sistemul a îmbunătățit dramatic calitatea apei în multe râuri și lacuri, deși aplicarea legii variază, iar infrastructura învechită încă prezintă scurgeri.

Exemple de surse punctuale

• Țevi industriale de evacuare.
• Stații municipale de epurare a apelor uzate.
• Rețeaua de canalizare combinată se revarsă în timpul ploilor abundente.
• Operațiuni concentrate de hrănire a animalelor.
• Ape pluviale deversate de pe șantierele mari de construcții.

Cadrul surselor punctuale funcționează deoarece este concret. Poți preleva probe de apă la capătul conductei. Poți urmări contaminarea până la o anumită instalație. Poți amenda operatorul. Punctul slab este că multe dintre cele mai grave probleme de calitate a apei provin din surse non-punctuale pe care sistemul de autorizare nu le atinge. Reglementarea surselor punctuale este o poveste de succes, dar este doar o parte a imaginii.