Paleoantropologia este studiul strămoșilor umani antici prin fosile și artefacte. Combină metode din antropologia fizică, arheologie, geologie și genetică. Cercetătorii caută sedimente fosile în locuri precum Valea Riftului din Africa de Est, peșterile din Africa de Sud și dealurile Atapuerca din Spania. Un singur dinte sau un fragment de maxilar poate dura ani pentru a fi plasat în context. Datarea este adesea la fel de dificilă ca găsirea fosilei în sine.

Domeniul a fost transformat de genetică. ADN-ul antic extras din oase și dinți permite acum cercetătorilor să urmărească migrațiile, încrucișările și divizările populațiilor. În 2010, genomul neanderthalian a fost secvențiat, dezvăluind încrucișările cu oamenii moderni. De atunci, ADN-ul provenit de la denisovani și alte grupuri arhaice a rescris arborele genealogic. Descoperirile rareori soluționează dezbaterile. De obicei, ele inițiază altele noi.

Metode de bază

• Studiul și excavarea siturilor fosile.
• Datarea radiometrică a straturilor și sedimentelor vulcanice.
• Anatomia comparată a oaselor și dinților.
• Analiza ADN-ului și a izotopilor antici.

Paleoantropologia este o știință lentă. O carieră poate depinde de o singură descoperire norocoasă, iar interpretarea acelei descoperiri poate dura decenii.