Acomodarea este termenul folosit de Jean Piaget pentru modificarea schemelor cognitive existente pentru a încorpora informații noi. O schemă este un cadru mental. Aceasta organizează cunoștințele. Când informațiile noi nu se potrivesc, copilul trebuie să modifice schema. Această schimbare este acomodarea. Așa are loc învățarea.

Piaget a descris două procese: asimilarea și acomodarea. Asimilarea încadrează informații noi în scheme existente. Un copil vede o zebră și o numește cal. Se folosește schema pentru cal. Acomodarea modifică schema. Copilul învață că zebrele au dungi. Se creează o nouă schemă. Cele două procese funcționează împreună. Ele stimulează dezvoltarea cognitivă.

Exemple de cazare

• A învăța că balena este un mamifer, nu un pește.
• Ajustarea unei scheme a câinilor pentru a include diferite rase.
• Învățând că nu toate animalele zburătoare sunt păsări.
• Modificarea unei scheme familiale pentru a include familiile mixte.
• Înțelegerea faptului că un pătrat este un dreptunghi.

Acomodarea este esențială pentru învățare. Fără ea, schemele rămân rigide. Copilul nu poate înțelege lucruri noi. Acomodarea este mai dificilă decât asimilarea. Necesită schimbarea a ceea ce știi. Poate fi inconfortabilă. Piaget a susținut că dezvoltarea cognitivă se desfășoară în etape. Fiecare etapă implică acomodare. Copilul trece de la scheme simple la unele complexe. Procesul este activ. Copilul construiește cunoștințe. Nu este o absorbție pasivă. Copilul experimentează, pune întrebări și revizuiește. Acomodarea este revizuirea. Este motorul creșterii intelectuale. Profesorii o pot sprijini prezentând provocări. Dezechilibrul motivează acomodarea. Copilul vrea să restabilească echilibrul. Această dorință impulsionează învățarea. Acomodarea nu este doar pentru copii. Și adulții se adaptează. Învățarea unei noi limbi, a unui nou loc de muncă sau a unei noi culturi necesită schimbarea schemelor. Este un proces pe tot parcursul vieții. Piaget ne-a oferit vocabularul pentru a-l descrie.