Un loc este recunoscut oficial pentru valoarea sa culturală sau naturală remarcabilă și protejat pentru generațiile viitoare. Locul respectiv este un sit de patrimoniu. Recunoașterea poate veni din partea autorităților naționale sau din partea unor organisme internaționale precum UNESCO.

Siturile de patrimoniu includ ruine antice, centre istorice ale orașelor, peisaje culturale și zone cu o biodiversitate excepțională. Măsurile de protecție reglementează dezvoltarea, restaurarea și numărul de vizitatori. Interpretarea îi ajută pe vizitatori să înțeleagă semnificația fără a deteriora structura fragilă.

Turismul poate finanța conservarea, dar poate și amenința siturile prin supraaglomerare și uzură. Planurile de management încearcă să echilibreze accesul cu conservarea. Vizitarea unui sit de patrimoniu poartă implicit responsabilitatea de a trata locul cu grijă. Desemnarea în sine devine adesea un motiv major pentru care călătorii aleg o destinație.

A sta într-un sit de patrimoniu protejat conectează o singură vizită la o poveste umană sau naturală mult mai lungă.