O rețea celulară este o rețea radio împărțită în celule cu stații de bază. Fiecare celulă are o stație de bază care deservește dispozitivele mobile din zona sa. Celulele se suprapun, astfel încât apelurile pot fi transferate fără întreruperi. Aceleași frecvențe sunt reutilizate în celule diferite, ceea ce permite accesul a milioane de utilizatori la un spectru limitat.

Conceptul a fost dezvoltat la Bell Labs în anii 1940 și 1970. Prima rețea celulară comercială a fost lansată în Japonia în 1979. Țările nordice au urmat în 1981. SUA a fost lansată în 1983. Fiecare generație a adus date mai rapide: voce analogică 1G, voce digitală 2G, date mobile 3G, bandă largă 4G, viteză mare 5G și latență redusă.

Generații de celule

• 1G: voce analogică, anii 1980
• 2G: voce digitală și SMS-uri, anii 1990
• 3G: internet mobil, anii 2000
• 4G LTE: date în bandă largă, anii 2010
• 5G: viteză mare, latență redusă, anii 2020

Rețelele celulare acoperă cea mai mare parte a populației lumii. Acestea conectează miliarde de telefoane. De asemenea, conectează mașini, senzori și mașini. Rețeaua nu mai este doar pentru apeluri. Este infrastructura vieții mobile.