Imprimarea tridimensională creează obiecte fizice din modele digitale strat cu strat. Se mai numește și fabricație aditivă. În loc să taie materialul, aceasta adaugă material. O duză depune plastic topit, un laser topește pulbere metalică sau o rășină se întărește sub lumină. Obiectul crește de jos în sus.

Tehnologia datează din anii 1980. Chuck Hull a inventat stereolitografia în 1984. Primele mașini erau scumpe și lente. Acum, imprimantele 3D de birou costă câteva sute de dolari. Acestea imprimă jucării, unelte, proteze și prototipuri. Imprimantele industriale produc piese de rachete și implanturi dentare.

Metode comune de imprimare 3D

• FDM: filament de plastic topit
• SLA: rășină întărită cu laser
• SLS: nailon pulverizat, topit cu laser
• SLM: pulbere metalică topită cu laser
• Jet de material: picături de fotopolimer

Imprimarea 3D permite personalizarea. O proteză poate fi montată pe o singură persoană. O piesă de rachetă poate fi reproiectată și retipărită în câteva zile. De asemenea, permite fabricația distribuită. Puteți imprima o piesă de schimb acasă în loc să o comandați. Fabrica se apropie mai mult de utilizator.