Un sprinter aleargă pe o pistă, lovește o placă de decolare și se lansează într-o cursă care se termină într-o groapă de nisip. Această probă este săritura în lungime. Săritura se măsoară de la linia de fault până la cel mai apropiat marcaj din nisip.

Viteza pe pistă este cel mai mare factor care contribuie la distanță, dar contează și tehnica de decolare și controlul aerian. Sportivii folosesc tehnici de lovire cu piciorul sau agățare pentru a gestiona poziția corpului în aer și a se pregăti pentru aterizare. Faulturile se produc atunci când piciorul de decolare traversează linia. Fiecare concurent primește de obicei un număr stabilit de încercări, cea mai bună numărare legală a săriturilor fiind efectuată.

Antrenamentul combină dezvoltarea sprintului, puterea pliometrică și antrenamentul tehnic pe pistă. Consecvența alergării de apropiere este esențială; mici erori în modelul de pas produc pierderi mari la decolare. Săritura în lungime rămâne unul dintre cele mai simple, dar și cele mai solicitante teste de viteză și putere.

• Sărituri pe distanță orizontală în proba de atletism
• Combină abordarea sprint cu decolarea simplă
• Măsurat până la cel mai apropiat punct din groapa de aterizare
• Recompensează viteza, sincronizarea și eficiența aterizării