Un atlet sprintează pe o pistă, își așează piciorul din față și aruncă în aer un obiect asemănător unei sulițe. Această probă este aruncarea suliței. Distanța se măsoară de la linia de fault până la primul punct de contact din sector.

Sulița trebuie să aterizeze cu vârful înainte pentru a fi validă. Specificațiile moderne controlează greutatea, lungimea și centrul de greutate pentru a menține aruncările în limitele stadionului. Tehnica implică o abordare ritmică, o tranziție în pași încrucișați și o lansare puternică care transferă viteza de alergare în instrument. Brațul de aruncare și piciorul din față sprijinit absorb forțe mari.

Antrenamentul dezvoltă viteza, forța specifică și coordonarea complexă a aruncării. Leziunile la umăr și cot reprezintă riscuri profesionale dacă tehnica sau gestionarea încărcăturii sunt deficitare. La nivel de elită, sulița produce unele dintre cele mai spectaculoase distanțe în probele de teren.

• Probă de teren aruncând un instrument asemănător unei sulițe pentru distanță
• Necesită o alergare și o aterizare cu vârful în sus
• Complex din punct de vedere tehnic și solicitant din punct de vedere fizic
• Guvernat de specificații stricte ale implementelor