Un atlet sprintează într-o curbă, își sprijină piciorul și se rotește peste o bară orizontală fără a o doborî. Această probă este săritura în înălțime. Scopul este pur și simplu să depășești cea mai mare înălțime.

Tehnica modernă Fosbury Flop domină: săritorul se apropie pe o curbă, pornește dintr-un picior și își arcuiește spatele peste bară pentru a ateriza pe umeri în groapa de salt. Stilurile anterioare, cum ar fi straddle și scissor, au dispărut în mare parte la nivel de elită. Viteza de alergare, unghiul de decolare și poziția corpului la vârf determină succesul.

Competiția începe la o înălțime modestă și crește treptat. Trei eșecuri consecutive la o anumită înălțime îl elimină pe săritor. Proba recompensează puterea explozivă, sincronizarea și conștientizarea spațială. Recordurile au crescut pe măsură ce tehnica și antrenamentul au rafinat marjele.

Depășirea unei ștachete plasate peste propria înălțime rămâne una dintre cele mai izbitoare priveliști ale atletismului.