Sărăcia este starea de lipsă a resurselor financiare suficiente pentru nevoile de bază. Se măsoară în moduri diferite. Sărăcia absolută folosește un prag fix, cum ar fi 2,15 dolari pe zi. Sărăcia relativă compară venitul cu mediana societală. Ambele dezvăluie greutăți, dar spun povești diferite.

Sărăcia nu este doar o chestiune de bani. Ea afectează sănătatea, educația, locuințele și vocea politică. Oamenii săraci mor mai tineri, se îmbolnăvesc mai des și au acces mai redus la școli bune. De asemenea, sunt mai predispuși să fie victime ale criminalității și ale pericolelor de mediu.

Dimensiunile sărăciei

• Sărăcie venitală: sub un prag stabilit
• Privațiuni materiale: lipsa bunurilor durabile, calitatea locuințelor
• Excluziune socială: izolare de instituții și rețele
• Privarea de capacități: oportunitate limitată de a trăi o viață valoroasă

Sărăcia este structurală, nu doar individuală. Ea rezultă din piețele muncii, discriminare, politicile de locuințe și finanțarea educației. Țările cu rețele de siguranță socială puternice au rate ale sărăciei mai mici decât cele fără. SUA are un nivel ridicat de sărăcie pentru o țară bogată, parțial din cauza sistemelor slabe de asistență socială și sănătate.