Lidar măsoară distanța cu ajutorul luminii laser. Emite impulsuri și cronometrește timpul necesar pentru a reveni. Înmulțiți cu viteza luminii și împărțiți la doi și obțineți distanța. Rotiți senzorul sau direcționați fasciculul și obțineți milioane de puncte pe secundă, formând o hartă 3D a împrejurimilor.

Termenul este o combinație de cuvinte între lumină și radar. Lidar-ul timpuriu era voluminos și scump, folosit pentru cercetarea atmosferică și cartografierea militară. DARPA Urban Challenge din 2007 a pus lidar-ul pe harta mașinilor autonome. Unitățile de filare Velodyne au devenit standardul. Lidar-ul în stare solidă este acum mai ieftin și mai compact, deși unitățile de filare încă domină aplicațiile de ultimă generație.

Caracteristicile lidarului

• Lungime de undă: de obicei 905 nm sau 1550 nm.
• Rază de acțiune: de la câțiva metri până la peste 200 de metri.
• Precizie: nivelă centimetrică în condiții bune.
• Câmp vizual: 360 de grade pentru unitățile de rotație.
• Limitări: ploaia, ceața și praful împrăștie fasciculul.

Lidarul oferă roboților informații precise despre adâncime. O cameră vă spune ce este ceva. Lidarul vă spune exact unde se află. Acest lucru îl face valoros pentru conducerea autonomă, roboții de depozitare și cartografierea cu drone. Principalul dezavantaj este costul și complexitatea. Un lidar mecanic rotativ are piese mobile care se uzează. Lidarul în stare solidă nu are piese mobile, ci un câmp vizual mai restrâns. Estimarea adâncimii bazată pe cameră se îmbunătățește, dar lidarul rămâne standardul de aur pentru percepția 3D fiabilă în robotică.