Un grup se formează în cadrul unei tradiții religioase mai ample, pune accent pe învățături sau practici distincte și menține o oarecare separare de grupul principal. Grupul respectiv este o sectă. Termenul poate fi descriptiv sau peiorativ în funcție de context.

Sectele apar adesea din impulsuri de reformă, conducere carismatică sau dezacorduri privind disciplina și puritatea. Acestea pot cere niveluri mai ridicate de angajament decât tradiția înconjurătoare. În timp, unele secte devin confesiuni; altele rămân marginale sau dispar. Studiul sociologic examinează tensiunea dintre sectă și societate.

Membrii sectelor își consideră de obicei calea ca pe o recuperare a autenticității originale. Cei din afară le pot considera înguste sau extreme. Descrierea exactă necesită atenție la credințele și comportamentele reale, mai degrabă decât la etichetele moștenite. Secta rămâne una dintre formele recurente de organizare religioasă.

• Subgrup distinct în cadrul unei tradiții mai largi
• Subliniază predarea distinctivă sau rigoarea
• Menține separarea de corpul părinte
• Poate evolua într-o confesiune sau poate rămâne separată