O persoană este autorizată printr-o tradiție religioasă să îndeplinească ritualuri sacre, să ofere sacrificii sau sacramente și să medieze între divin și comunitate. Acea persoană este un preot. Rolul apare în multe culturi și perioade istorice.

Preoții pot moșteni funcția, pot fi instruiți și hirotoniți sau pot emerge prin recunoaștere carismatică. Îndatoririle includ conducerea liturgică, învățătura, îngrijirea pastorală și paza locurilor sfinte. Celibatul este obligatoriu în unele tradiții și interzis în altele. Îmbrăcămintea și simbolurile preoțești marchează rolul public.

Criticile Reformei au îndreptat multe comunități protestante către modele de slujire comună, însă funcția preoțească rămâne centrală în tradițiile catolice, ortodoxe, anglicane și altele. Dezbaterile privind genul, celibatul și autoritatea continuă. În esență, preoția întruchipează convingerea că anumite acte necesită o autorizație specială.

• Interpret autorizat al riturilor sacre
• Mediază între divin și uman
• Antrenați și puși deoparte de tradiție
• Deține responsabilități liturgice și pastorale