După ce o licitație de executare silită nu reușește să atragă o ofertă suficientă, creditorul preia titlul de proprietate. Proprietatea devine proprietatea băncii, numită și proprietate imobiliară sau REO. Băncile încearcă apoi să vândă aceste active pentru a recupera soldul neplătit al creditului.

Proprietățile REO sunt adesea vacante și pot prezenta întreținere amânată. Băncile le vând de obicei așa cum sunt și pot oferi informații limitate sau deloc despre vânzător dincolo de ceea ce prevede legea locală. Cumpărătorii pot negocia uneori termeni favorabili, însă există în continuare obstacole în materie de finanțare și inspecție.

Prețurile de listare sunt stabilite cu ajutorul brokerilor și evaluatorilor. Ofertele multiple sunt frecvente pe piețele puternice. Investitorii și proprietarii-ocupanții concurează pentru locuințe deținute de bănci, bine amplasate. Ștergerea titlului de proprietate și gestionarea oricăror drepturi de retenție restante sunt părți standard ale procesului.

O proprietate deținută de o bancă poate reprezenta o oportunitate, dar rareori vine la cheie.