O față într-o mulțime pare familiară sau o opțiune cu variante multiple de răspuns este selectată corect, la fel ca cea văzută anterior. Recunoașterea este judecarea faptului că un stimul curent a fost întâlnit anterior.

De obicei, este mai ușor decât reamintirea, deoarece stimulul în sine servește drept indiciu. Modelele cu procese duale disting familiaritatea - un sentiment rapid și automat al unei întâmplări anterioare - de reamintire - recuperarea mai lentă a detaliilor contextuale. Recunoașterea falsă apare atunci când familiaritatea este prezentă fără o reamintire precisă, ca în paradigma Deese-Roediger-McDermott.

Testele de recunoaștere sunt utilizate pe scară largă în educație și în studiile de laborator privind memoria. Acestea pot fi contaminate de ghiciri și de modificări ale erorii de răspuns. În contexte juridice, recunoașterea rândurilor de numere are atât putere, cât și risc de eroare. Recunoașterea demonstrează că memoria poate avea succes cu mai puține informații decât este necesară o rememorare completă.

A simți că ceva este cunoscut nu este același lucru cu a putea spune ceea ce se știe despre acel lucru.