Etapa celor două cuvinte este perioada de dezvoltare a limbajului în care copiii încep să combine cuvinte în enunțuri simple din două cuvinte. De obicei, apare între vârsta de optsprezece și douăzeci și patru de luni.

Enunțuri precum „mami, hai”, „mai multă prăjitură” sau „câine mare” exprimă relații semantice – agent-acțiune, acțiune-obiect, atribut-obiect – omițând în același timp majoritatea cuvintelor cu funcții gramaticale. Vocabularul productiv al copilului se extinde rapid, iar capacitatea de a combina cuvinte marchează începutul sintaxei. Ordinea cuvintelor reflectă adesea modelele dominante ale limbii învățate.

Etapa urmează etapei holofrastice sau a celei cu un singur cuvânt și precede apariția unor propoziții mai lungi și mai complete din punct de vedere gramatical. Este o piatră de hotar importantă în diferite limbi, deși conținutul specific al enunțurilor variază în funcție de experiența copilului și de structura limbajului ambiental. Absența persistentă a combinațiilor de două cuvinte dincolo de vârsta așteptată poate indica necesitatea unei evaluări lingvistice.

Când două cuvinte sunt unite în mod deliberat pentru a exprima o relație, copilul a intrat în etapa celor două cuvinte.