Întărirea pozitivă întărește un comportament prin prezentarea unui stimul dezirabil după ce comportamentul se produce. Consecința face ca comportamentul să fie mai probabil în viitor.

Un copil care este lăudat pentru că împarte ceva este mai predispus să împartă din nou. Un lucrător care câștigă un bonus pentru atingerea unui obiectiv are mai multe șanse să mențină performanțe ridicate. În laborator, un animal apasă o pârghie mai frecvent atunci când apăsarea pârghiei produce hrană. Întăritorul poate fi tangibil, social sau bazat pe activitate; ceea ce contează este că este condiționat de răspuns și că crește probabilitatea viitoare a acelui răspuns.

Întărirea pozitivă este cea mai eficientă atunci când este administrată prompt și constant în timpul dobândirii unui comportament nou și atunci când întăritorul este cu adevărat apreciat de individ. În timp, programele intermitente pot menține comportamentul cu mai puține întăritori. Principiul este esențial în educație, parenting, terapia comportamentală clinică și managementul organizațional.

Când o consecință dezirabilă urmează unei acțiuni și acea acțiune devine apoi mai frecventă, a avut loc o întărire pozitivă.