Efectul de dezinformare apare atunci când informațiile înșelătoare prezentate după un eveniment sunt încorporate în memoria unei persoane despre acel eveniment. Memoria originală este modificată sau completată de materialul ulterior.

Elizabeth Loftus și colegii săi au demonstrat fenomenul într-o serie de experimente. Participanții care au vizionat un film al unui accident rutier și cărora li s-au adresat ulterior întrebări care conțineau detalii false - cum ar fi un indicator de cedare a trecerii în loc de un indicator de oprire - au inclus adesea aceste detalii în rapoartele lor ulterioare. Efectul este mai puternic atunci când informațiile înșelătoare sunt subtile, când provin dintr-o sursă credibilă sau când a trecut timp de la evenimentul inițial.

Constatările au implicații majore pentru mărturiile martorilor oculari. Memoria nu este o înregistrare fixă; este reconstructivă și deschisă influenței. Tehnicile de interviu care evită întrebările sugestive și care separă amintirile proprii ale martorului de sugestiile externe ajută la reducerea contaminării. Efectul de dezinformare apare și în contextele cotidiene ori de câte ori conversațiile sau relatările din mass-media modifică ceea ce oamenii cred ulterior că au experimentat.

Ceea ce ne amintim este parțial ce s-a întâmplat și parțial ce ni s-a spus ulterior.