Învățarea latentă este învățarea care are loc fără o întărire evidentă și care rămâne ascunsă până când apare un motiv pentru a o demonstra. Cunoștințele sunt dobândite, dar încă nu sunt exprimate în performanță.

Experimentele lui Edward Tolman cu șobolani în labirinturi au furnizat dovada clasică. Animalele cărora li s-a permis să exploreze un labirint fără recompensă alimentară au navigat ulterior eficient prin acesta odată ce li s-a introdus hrana, depășind animalele care nu exploraseră niciodată. Acestea își formaseră o hartă cognitivă a configurației în timpul încercărilor nerecompensate. Învățarea a fost latentă până când stimulentul a făcut utilă expunerea.

Învățarea latentă pune sub semnul întrebării teoriile stricte stimul-răspuns care leagă învățarea exclusiv de întărire. Aceasta sugerează că organismele dobândesc informații despre mediul lor pur și simplu prin experimentarea acestuia și că aceste informații pot fi utilizate flexibil atunci când circumstanțele se schimbă. Exemplele umane includ învățarea aspectului unei clădiri în timp ce se plimbă prin ea din alte motive sau asimilarea regulilor unui joc prin observarea înainte de a juca.

Nu toate învățăturile se manifestă imediat. O parte din ele așteaptă momentul în care sunt necesare.