Glucoza este zahărul simplu care circulă în sânge și servește drept sursă principală de energie pentru țesuturile organismului, în special pentru creier. Neuronii depind aproape exclusiv de un aport constant de glucoză.

Nivelurile de glucoză din sânge sunt reglate de insulină și glucagon din pancreas. După o masă, insulina promovează absorbția glucozei în celule și depozitarea acesteia sub formă de glicogen. Între mese, glucagonul eliberează glucoza stocată înapoi în sânge. Creierul monitorizează disponibilitatea glucozei; nivelurile scăzute declanșează foamea și mobilizează hormonii stresului. Hipoglicemia extremă poate produce confuzie, convulsii și pierderea conștienței, deoarece țesutul neural este lipsit de combustibil.

În psihologie, glucoza a fost studiată în relație cu autocontrolul, atenția și luarea deciziilor. Unele cercetări sugerează că actele de control care necesită efort reduc temporar glucoza disponibilă și că restabilirea acesteia poate reface capacitatea pentru eforturi suplimentare. Constatările rămân dezbătute, însă ilustrează strânsa legătură dintre starea metabolică și performanța cognitivă.

Când creierul funcționează, acesta arde glucoză. Menținerea rezervei este o prioritate fiziologică continuă.