Proprietatea colectivă sau publică asupra principalelor mijloace de producție și un accent mai puternic pus pe egalitate caracterizează socialismul ca o ideologie politică și economică. Socialiștii susțin că piețele nelimitate produc inegalități nedrepte și că controlul democratic ar trebui să se extindă și în viața economică.

Socialismul istoric se întinde de la marxismul revoluționar la socialismul democratic și social-democrația, care acceptă economii mixte cu state sociale extinse. Experimentele din secolul al XX-lea cu proprietate de stat cuprinzătoare au produs atât industrializare, cât și eșecuri grave în ceea ce privește eficiența și libertatea politică. Politica socialistă contemporană se concentrează adesea pe extinderea serviciilor publice, reglementarea capitalului și reducerea concentrării bogăției în cadrul cadrelor democratice.

Criticii susțin că socialismul subestimează problemele legate de informare și stimulente și riscă să concentreze puterea în stat. Susținătorii răspund că socialismul democratic poate combina proprietatea socială sau reglementarea puternică cu libertatea politică. Dezbaterea continuă să structureze politica de centru-stânga în multe țări.

Partidele socialiste care acceptă democrația electorală au devenit parte a peisajului obișnuit al sistemelor de partide europene și al altor sisteme.