Suveranitatea poate fi împărțită între un guvern central și unități regionale. Federalismul este aranjamentul constituțional care face acest lucru, atribuind anumite puteri exclusiv fiecărui nivel și uneori împărțind altele.

Federațiile clasice includ Statele Unite, Canada, Germania și Australia. Guvernele regionale controlează de obicei educația, poliția și infrastructura locală, în timp ce centrul se ocupă de apărare, monedă și afaceri externe. Constituțiile și instanțele judecătorești soluționează disputele privind granițele. Transferurile fiscale și programele comune creează o interdependență continuă.

Federalismul acceptă diversitatea și limitează concentrarea puterii. De asemenea, poate produce duplicare, inegalitate între regiuni și o responsabilitate complexă. Partidele politice și mișcările sociale se organizează adesea la ambele niveluri, creând o concurență pe mai multe niveluri. Reforma acordurilor federale este de obicei dificilă, deoarece necesită consimțământul unităților ale căror puteri s-ar schimba.

• Împărțirea puterii între centru și regiuni
• Fiecare nivel are autoritate protejată constituțional
• Acceptă diversitatea și verifică centralizarea
• Generează negocieri interguvernamentale