Când cetățenii încalcă în mod deliberat o lege pe care o consideră nedreaptă și acceptă consecințele legale, ei practică nesupunerea civilă. Actul este public, nonviolent și are ca scop convingerea comunității largi sau a autorităților să schimbe regula contestată.

Henry David Thoreau, Mahatma Gandhi și Martin Luther King Jr. au furnizat justificări și exemple clasice. Manifestările de tip sit-in, refuzul de a plăti anumite taxe și ocuparea pașnică a spațiilor publice au servit toate drept vehicule. Revendicarea morală se bazează pe prioritatea conștiinței față de o lege nedreaptă, în timp ce revendicarea strategică se bazează pe puterea sacrificiului disciplinat și vizibil de a schimba opinia publică.

Guvernele tratează de obicei nesupunerea civilă ca o încălcare obișnuită a legii, însă efectul politic poate fi substanțial atunci când cauza rezonează și participanții mențin nonviolența. Tactica rămâne disponibilă mișcărilor cărora le lipsește puterea formală, dar posedă convingere morală și capacitate organizatorică.

• Încălcarea legii în mod public și nonviolent pentru o cauză morală
• Participanții își asumă sancțiunile legale
• Urmărește schimbarea legilor sau politicilor nedrepte
• Legat istoric de mișcări majore de reformă