Diogene din Sinope trăia într-un butoi, nu deținea aproape nimic și i-a spus lui Alexandru cel Mare să se ascundă din lumina soarelui. Nu era nepoliticos de dragul nepoliticosului. El voia să sublinieze o idee: virtutea constă în a trăi conform naturii, nu conform convențiilor. Cinicii respingeau bogăția, reputația și normele sociale ca obstacole în calea unei vieți bune. Numele provine din grecescul kynikos, care înseamnă asemănător unui câine, probabil pentru că trăiau și se comportau în moduri care scandalizau societatea politicoasă.

Cinismul nu este cinism modern. Cinicii antici nu erau dezamăgiți sau înverșunați. Ei erau dedicați unei forme radicale de autosuficiență. Antistene, un elev al lui Socrate, a fondat școala. Diogene a devenit cea mai faimoasă figură a acesteia. Crates și-a renunțat la avere pentru a trăi ca un cerșetor. Cinicii au folosit umorul, șocul și trucurile publice pentru a expune ipocrizia. Ei au influențat stoicismul, care a adoptat accentul pus pe virtute și autocontrol, în timp ce atenua respingerea societății.

Principii cinice

• Virtutea este singurul bine.
• Trăiește conform naturii.
• Autosuficiență.
• Libertatea de exprimare.

Cinismul modern, prin contrast, este o neîncredere în motivele altora. Versiunea antică era o poziție etică exigentă, nu o dispoziție.